Articole/După raport

Am raportul. Ce facem în primele trei luni?

Toți părinții2 min de cititDr. Monica Bolocan

Raportul răspunde la întrebarea „ce se întâmplă?”. Următoarele trei luni răspund la întrebarea „ce facem cu asta?” și hotărăsc dacă evaluarea a fost utilă sau a rămas doar un document într-un sertar.

Ce faci în prima săptămână?

Vorbește cu copilul. Înainte de școală și înainte de terapeut. Copilul are dreptul să știe ce s-a găsit, spus pe limba lui. Spre exemplu: „Creierul tău învață să citească pe alt drum decât al colegilor. De asta îți ia mai mult. Nu ești leneș și nu ești prost, ai nevoie doar de altă metodă.” Pentru mulți copii, este prima explicație care nu îi acuză, iar efectul asupra motivației se vede imediat.

Cum vorbești cu școala (săptămânile 1–2)?

Cere o întâlnire cu învățătorul sau cu dirigintele și cu consilierul școlar. Nu le da tot raportul „de citit acasă”. Du-le trei-patru adaptări concrete, scrise, luate din secțiunea de recomandări, și cere-le să le aplice. Revino după o lună, ca să vezi dacă au fost aplicate.

Cum alegi terapia (luna 1)?

Caută un logoped sau un psihopedagog pregătit în tulburări de învățare, de obicei pentru două ședințe pe săptămână. Întreabă ce metodă folosește și cum va măsura progresul. Pentru dislexie și disortografie, cele mai bune rezultate le au metodele structurate, care folosesc mai multe simțuri și lucrează pe legătura dintre sunet și literă. Metoda Meixner este cea mai răspândită la noi.

Ce se schimbă acasă (lunile 1–3)?

Iată câteva reguli care ajută:

• Pune o limită de timp pentru teme, nu de cantitate. Ce nu s-a terminat rămâne neterminat.
• Lasă cititul de plăcere să se facă „cu urechea”: cărți audio sau povești citite de tine.
• Păstrează o activitate pe săptămână la care este bun și la care nu se citește nimic.
• Laudă efortul și strategia, nu nota.
• Rămâi părinte, nu deveni al doilea terapeut. Seara, acasă, copilul are nevoie de un aliat, nu de încă o ședință.

Când se vede progresul?

Progresul în tulburările de învățare se măsoară în luni, nu în săptămâni, și rareori urcă în linie dreaptă. O reevaluare după 12 luni, cu aceleași instrumente, arată obiectiv ce s-a schimbat, chiar și atunci când acasă ai senzația că nu s-a schimbat nimic.

Este nevoie de multă răbdare și – mai ales – de consecvență. Succes!