Articole/Școală

Adaptările la clasă: ce poți cere și cum le obții

Toți părinții2 min de cititDr. Monica Bolocan

„Nu vreau să fie etichetat.” Este cea mai frecventă teamă a părinților atunci când vine vorba de adaptări. În practică, ce îl etichetează pe un copil sunt anii de note mici fără nicio explicație, nu timpul suplimentar la teză.

Înseamnă adaptarea cerințe mai mici?

Nu. O adaptare schimbă felul în care copilul ajunge la materie și felul în care arată ce știe, nu conținutul care se verifică. Ochelarii nu îl scutesc pe elev să citească tabla, ci îi permit să o citească. Timpul suplimentar la teză are exact același rol: scoate din calcul viteza de citire, care oricum nu era ceea ce se evalua la biologie.

Ce poți cere fără niciun certificat?

Multe adaptări țin de felul în care se predă și pot fi aplicate imediat, pe baza raportului psihologic și a unei discuții cu învățătorul sau cu dirigintele. Iată câteva:

• un loc în față, aproape de profesor, departe de fereastră și de ușă;
• fișe și notițe primite tipărite, în loc să copieze de pe tablă;
• timp suplimentar sau mai puțini itemi la lucrări;
• verificare orală, atunci când scopul este cunoașterea materiei;
• să nu fie pus să citească cu voce tare, pe neașteptate, în fața clasei;
• ortografia să nu scadă nota la materiile care nu țin de limbă.

Când are sens certificatul CES?

Certificatul de orientare școlară și profesională (pentru cerințe educaționale speciale, CES), obținut prin comisia de evaluare de la nivelul județului sau al sectorului, deschide accesul la un profesor de sprijin, la un plan de intervenție personalizat și la adaptări oficiale la examenele naționale. Are sens pentru copiii cu dificultăți severe sau pentru cei care se apropie de Evaluarea Națională și de bacalaureat. În multe cazuri ușoare și moderate, adaptările de la clasă sunt suficiente.

Cum procedezi, practic?

Iată pașii care funcționează:

• Mergi la școală cu raportul. Cere o întâlnire cu învățătorul sau cu dirigintele și cu consilierul școlar, nu o discuție pe hol, la ieșirea de la ore.
• Transformați împreună recomandările în trei-patru măsuri concrete, scrise. Spre exemplu: „La lucrările de la istorie primește cu 10 minute mai mult și nu se depunctează ortografia.”
• Stabiliți când vă revedeți, ca să vedeți ce s-a aplicat și ce nu.

O listă scurtă, aplicată, e mai bună decât un dosar lung, ignorat.