Articole/Adolescenți

Dislexia la adolescent: notele scad, efortul crește

Părinți de adolescenți2 min de cititDr. Monica Bolocan

„A fost premiant până în clasa a V-a.” Este una dintre frazele pe care le aud cel mai des în cabinet. Și, de cele mai multe ori, ea nu descrie lenea, ci sfârșitul unei compensări care a ținut cinci ani.

De ce cedează exact acum?

În clasele primare, volumul de citit este mic, iar un copil inteligent poate memora, poate ghici din context și se poate baza pe explicațiile orale. În gimnaziu se schimbă totul deodată: zece materii, manuale groase, notițe luate în ritmul profesorului, evaluare aproape numai în scris. Efortul pe care îl cer strategiile de compensare creștea treptat, dar cerințele au crescut brusc, mult mai repede. Practic, un motor care ducea bine o mașină mică trage acum o remorcă.

Rezultatul arată însă ca o problemă de atitudine: teme neterminate, note în scădere, iritabilitate, „nu-l mai interesează nimic”. Este foarte ușor să citim greșit ce se întâmplă.

Ce se vede la această vârstă?

Iată semnele cele mai frecvente:

• Citește corect, dar încet, și obosește după câteva pagini.
• Nu termină tezele, iar ultimele subiecte rămân goale, deși le știe.
• Are notițe fragmentare și împrumută caietele colegilor.
• Engleza scrisă îl blochează mai tare decât româna.
• Învață trei ore pentru un 6 și ajunge la concluzia că nu are rost.
• Are anxietate înainte de lucrări, uneori cu dureri de burtă sau de cap, alteori ascunsă sub o atitudine de „nu-mi pasă”.

Întrebarea utilă nu este „cât de bune sunt notele?”, ci „cât îl costă notele astea?”. Spre exemplu, un adolescent care ia 8 cu patru ore de muncă pe seară are o problemă pe care media nu o arată.

Ce schimbă evaluarea acum?

Iată trei lucruri concrete:

• Accesul la adaptări oficiale, inclusiv la examenele naționale.
• O strategie de învățare construită pe punctele lui tari, nu pe cele slabe: cărți audio, hărți ale ideilor, dictare, tehnologie de sprijin.
• Reconstruirea imaginii de sine, care la această vârstă este adesea deja șifonată.

Cum vorbești cu el despre rezultate?

Include-l în discuție, nu doar în evaluare. Discuția despre rezultate se face și cu el, pe limba lui, cu profilul pus pe masă: „Iată unde ești peste medie, iată unde nu, iată ce facem.” La 14 ani, un adolescent acceptă mult mai ușor un plan pe care l-a înțeles decât unul primit de-a gata.

Scăderea notelor nu înseamnă neapărat dislexie. Dacă însă efortul crește și rezultatele scad an de an, o evaluare psihologică poate arăta care este cauza reală. Nu e niciodată prea târziu să începi.